17 februarie 2010
17 februarie 2010
Proverbe 10.11 – Gura celui neprihănit este un izvor de viaţă, dar gura celor răi ascunde silnicie.
Cartea Proverbelor conţine multe adevăruri privitoare la vorbire, iar cel de mai sus este unul dintre ele. Gura celui neprihănit este un izvor de viaţă. Înţelegem de aici că unde se aud vorbele unui iubitor de Dumnezeu, totul trebuie să prindă viaţă. Cu siguranţă, prima dată ne gândim că un creştin poate răspândi viaţa vorbindu-le semenilor despre Hristos şi aşa este. Dar nu cu asta trebuie să înceapă. Considerăm în general că trebuie, ori pe unde ajungem, să îndreptăm neapărat conversaţia către subiecte religioase, pentru a ne ieşi repede de pe buze chemarea oamenilor la mântuire. Este e metodă prea bruscă, prin care le trezim oamenilor suspiciuni. Cuvintele noastre, spune versetul redat mai sus, trebuie să dea viaţă. Asta înseamnă că atunci când vorbim cu un om lipsit de speranţă, cuvintele noastre trebuie să învieze speranţa interlocutorului nostru. Când vorbim despre cineva, trebuie ca reputaţia persoanei respective să recapete viaţă în colectivul din care face parte. Când vorbim cu oamenii despre familie, pasiunea lor faţă de familie să capete viaţă. În asemenea cazuri, este foarte posibil ca oamenii care nu ne cunosc credinţa să devină interesaţi, să ne pună întrebări. Cei care ştiu că suntem credincioşi să aibă o dovadă în plus pentru faptul că Mântuitorul Hristos dă, într-adevăr, viaţă. Viaţa trebuie să se reverse din cuvintele noastre nu doar atunci cânnd le rostim oamenilor predici biblice. Ea trebuie să abunde în toate conversaţiille noastre… Iar când oamenii vor căuta o explicaţie pentru acest fel de a vorbi al nostru, să afle că sursa este Hristos.
Ciprian Terinte
