8 martie 2010
8 Martie la Biserica “Vestea Bună”
Atunci când privim la lucrarea pământească a Mântuitorului, aşa cum ne-a rămas descrisă în Noul Testament, observăm că tot ce a făcut El era fie irezistibil de atrăgător – aşa încât mulţimile îl îmbulzeau -, fie respingător – pentru cei care se opuneau Împărăţiei lui Dumnezeu. În calitate de Trup al lui Hristos, Biserica ar trebui să stârnească aceleaşi reacţii din partea oamenilor. Să fie irezistibil de relevantă şi atrăgătoare, chiar şi pentru simplii spectatori care nu fac parte din rândurile ei, sau agasantă pentru cei care astăzi se opun progresului Împărăţiei lui Dumnezeu. În rândurile de mai jos mă voi referi, însă, la cea dintâi calitate – aceea de a fi atrăgătoare prin modalităţile în care prezintă mântuirea.
Vorbeam adesea cu tinerii din Biserică despre atractivitatea Bisericii, iar pentru a-mi explica mai practic ideea le spuneam că atunci când programele Bisericii sunt atrăgătoare, aşa cum era vorbirea Domnului Isus, oamenii care o vizitează ar trebuie să rămână cu o impresie de genul: “Nu sunt întru totul de acord cu ce spun oamenii aceştia, dar cu siguranţă îmi place ce se petrece aici şi voi mai veni”. Pentru a fi relevantă, interesantă şi atrăgătoare, Biserica nu trebuie să producă convertiri instantanee, aşa cum cred unii, ci trebuie, înainte de toate, să le vorbească oamenilor despre Dumnezeu şi mântuirea Sa, în termenii nevoilor lor, aşa cum a procedat Domnul cu femeia samariteancă. Ea avea nevoie de apă, iar Mântuitorul i-a spus că El are apa vie. Dintr-o dată, mesajul Său a devenit interesant pentru interlocutoarea Sa. Problema noastră este că nici programele nici limbajul nostru religios nu mai reflectă nevoile şi căutările oamenilor şi de aceea nici nu le mai pasă prea mult de ce le spunem.
Ca să fiu mai concret, un gen de program relevant, care ar face mesajul mântuirii interesant şi Biserica atrăgătoare, este cel pe care Biserica “Vestea Bună” l-a organizat sâmbătă, 6 martie, pentru a sărbători, într-un mod propriu, ziua femeii. Am început cu închinare înaintea lui Dumnezeu, pentru că El este în centrul tuturor activităţilor Bisericii. Au fost discutate apoi câteva versete biblice referitoare la femeia evlavioasă, după care doamnele au participat la un concurs biblic adecvat situaţiei, în care s-au decernat şi premii. Am luat masa împreună, după care un număr de 11 domnişoare au concurat cu checurile pregătite, evaluate fiind de un juriu format din 5 băieţi amatori de dulciuri. La ieşire, toate doamnele şi domnişoarele prezente la program au primit câte un mic cadou din partea domnilor din Biserica noastră.
La sfârşit, le-am salutat pe câteva dintre participante, printre care şi o doamnă care nu făcea parte din Biserica “Vestea Bună” şi care m-a întâmpinat cu cuvintele: “Domnule, eu nu sunt penticostală şi nu ştiu dacă voi fi vreodată, dar seara aceasta mi-a făcut o deosebită plăcere. Cu siguranţă voi mai veni în această biserică”. Vă sună cunoscut, dragi tineri? Este acea impresie cu care am considerat noi că ar trebui să rămână oamenii atunci când participă la un program relevant, atunci când Biserica începe să devină atrăgătoare. Asta înseamnă că ar trebui să avem mai multe programe de acest gen… programe care să iasă din tiparul nostru liturgic (căci numai unul avem). Nu să înlocuiască slujbele duminicale, care ar trebui să sufere şi ele multiple schimbări pentru a fi relevante, ci să le completeze, organizate fiind la intervale mai mari de timp. Este nevoie de mai multe astfel de programe, pentru diverse categorii de participanţi (adolescenţi, familişti, pensionari etc.), în care oamenii să simtă că sunt importanţi pentru Dumnezeu şi Biserica Lui şi pot cunoaşte oameni de aceeaşi vârstă, cu aceleaşi probleme şi preocupări ca şi ei. Acestea sunt programele la care pot participa nestingherite persoane care n-au mai păşit niciodată într-o biserică neoprotestantă, fără a fi frapate şi poate speriate de obiceiurile noastre confesionale, care nu le-ar trezi nici un interes. Sunt convins că asta ar face din Biserica “Vestea Bună” o voce mult mai puternică, care proclamă un mesaj interesant şi captivant… o Biserică mult mai relevantă şi, în consecinţă, mult mai atrăgătoare pentru marea mulţime de oameni nemântuiţi din capitală.
Ciprian Terinte
lavinia spus,
9 martie 2010 la 11:16 AM
Cred ca ar trebui ca noi toti sa-i multumim lui DUMNEZEU pt.mama care ne-a dat-o fiecaruia din noi.Mama este cea care mereu este alaturi de noi,ne ingrijeste cand suntem bolnavi,ne ajuta la teme,ne face mancare,se roaga pt. noi in fiecare seara si sufera atunci cand nu o bagam in seama sau o repezim.Eu nu pot concepe viata mea fara mama,daca nu era ea eu trebuia sa ma descurc singura atunci cand eram in spital si nu ma puteam misca,daca ea nu era la capul patului meu nu ma recuperam asa repede fiindca ea era cea care imi dadea speranta si siguranta,suferea alaturi de mine si vedeam dragostea si grija ei de mama.Ce am fi noi in viata daca mama n-ar fi?Sa ne oprim in aceasta saptamana din activitatile noastre si sa-i spunem mamei cat o iubim si o apreciem pt. toate sacrificiile pe care le-a facut dar mai ales pt. faptul ca oamenii care suntem astazi se datoreaza in mare parte ei.
Dedica-i aceasta saptamana!
tina spus,
14 martie 2010 la 7:16 PM
Frate abia acum am citit articolul legat de 8 martie..Ma rog si imi doresc ca acea femeie sa devina un copil al lui Dumnezeu si sa o vad ca va veni din nou in biserica, ma rog ca ea si familia ei sa-L cunoasca pe Domnul.Nu s-a prezentat, insa este matusa mea si mi-a spus si mie ca intr-adevar s-a simtit foarte bine la biserica si abia astept sa vina din nou.Domnul lucreaza in chip minunat si cred ca va lucra si in viata ei Sa aveti o saptamana binecuvantata!